top of page
riastomimdesu

Metode De Separare In Chimia Analitica: Aplicații în Domenii Diverse



Chimia analitică este o ramură a chimiei ce dezvoltă și aplică metode, instrumente și strategii în scopul obținerii de informații cu privire la compoziția și natura substanțelor chimice. Altfel spus, scopul chimiei analitice este de a separa, identifica și a cuantifica materia.[1] În practică, separarea, identificare și cuantificarea pot fi realizate separat sau pot să constituie împreună o analiză completă a unei probe. Prin procesele de separare, chimiștii izolează analiții, prin analiza calitativă identifică analiții, iar prin analiza cantitativă determină cantitatea analiților.


Metodele chimiei analitice sunt cele clasice (analiza gravimetrică și analiza volumetrică) și cele moderne, instrumentale (analiza instrumentală).[2] Metodele clasice se bazează pe procese de separare, precum precipitarea, extracția și distilarea, iar identificarea poate fi bazată pe diferențe de culoare, miros, puncte de topire sau de fierbere, radioactivitate sau reactivitate. Totuși, separarea se poate realiza și prin metode instrumentale, cum este de exemplu cazul cromatografiei și electroforezei.




Metode De Separare In Chimia Analitica



Însă pe lângă avantajele pe care le oferă, chimia analitică poate avea o serie de dezavantaje: este necesară prezența unui personal înalt calificat care să poată desfășura toate activitățile cerute de o metodă analitică, de asemenea în cazul unor metode analitice trebuie efectuată o curbă de etalonare, o calibrare continuă a aparaturii mai ales în cazul metodelor instrumentale, costurile mari legate de aparatură și de întreținerea acesteia etc.


Chimia analitică, ca disciplină fundamentală, este o ramură a chimiei ce dezvoltă şi aplică metode, protocoale şi strategii în vederea obţinerii de informaţii cu privire la structura compoziţională a unui amestec. Procesele de separare vizează izolarea analiţilor din amestecuri de diverse complexităţi, în vederea realizării analizei calitative (se identifică analiţii respectivi), respectiv a analizei cantitative clasice şi instrumentale (se determină cantitatea fiecărui analit din probă). Fundamentele teoretice şi practice ale chimiei analitice îşi găsesc aplicabilitate în numeroase ramuri ştiinţifice şi tehnice, dar şi în domeniul medical şi farmaceutic. Deoarece compuşii de interes farmaceutic trebuie să respecte o serie de criterii de puritate, însuşirea principiilor teoretice şi practice ale chimiei analitice este foarte importantă în procesul de formare a farmaciştilor.


La ora actuală, lucrările practice sunt corelate şi adaptate în fiecare semestru cu conţinutul cursului. Astfel, în anul I semestrul al II-lea se desfăşoară lucrări practice de analiză calitativă (clasificarea cationilor pe grupe analitice, metode de separare a acestora, efecte jenante şi echilibre competitive, analiza anionilor etc.), acestea asigurând studentului farmacist o serie de deprinderi legate de operarea corectă într-un laborator de analiză chimică. În cadrul laboratorului de analiză cantitativă (anul II, semestrul I), studentul se familiarizează cu tehnicile de dozare titrimetrică, în mediu apos şi neapos, pe baza tuturor celor patru tipuri de echilibre chimice: protometrie, complexometrie, redoximetrie şi precipitare. Chimia analitică instrumentală (anul II, semestrul al II-lea) asigură familiarizarea studentului cu o serie de tehnici de lucru instrumentale, precum potenţiometrie, conductometrie, spectrofotometrie, cromatografie în strat subţire etc. 2ff7e9595c


0 views0 comments

Recent Posts

See All

Commenti


bottom of page